Generalitati asupra cristalelor

Cu cât veţi înţelege mai multe despre cristale, cu atât ele vor fi mai eficiente. In postarile viitoare veţi afla informaţii legate de formarea cristalelor,
sfaturi despre alegerea şi îngrijirea lor, cum să le folosiţi pentru vindecare şi decorare şi despre felul în care să le „programaţi” şi să le dedicaţi.
Dedicarea şi programarea cristalelor le ajută să lucreze mai eficient. Este o parte a ritualului implicat de folosirea lor. Deoarece cristalele posedă
o putere intrinsecă, trebuie să vă apropiaţi de ele cu respect. Dacă veţi face asta, ele vor fi încântate să coopereze cu dumneavoastră. Foarte multe
persoane au o „zi a cristalelor”, zi în care le curăţă şi în care meditează împreună cu ele pentru a primi mai multă energie. Respectarea acestei zile cu
regularitate va face cristalele să vorbească cu dumneavoastră sau să vă arate cum să le folosiţi pentru a vă îmbunătăţi viaţa şi a avea o stare de bine. A vă rezerva un timp pentru curăţarea cristalelor este foarte important. Cristalele absorb şi transmit energie. Una dintre funcţiile lor este aceea de a curăţa şi a transforma energiile negative. Dacă nu curăţaţi regulat cristalele, multe vor intra într-o stare de saturaţie, nemaiputând acţiona. Câteva se autopurifică.

FORMAREA CRISTALELOR

Un cristal este un corp solid cu formă geometrică regulată format de-a lungul evoluţiei Pământului. Cristalele au continuat să se metamorfozeze
odată cu evoluţia planetei. Ele sunt ADN-ul Terrei, amprenta chimică a evoluţiei. Cristalele sunt depozite în miniatură, conţinând arhivele
transformărilor planetei de-a lungul milioanelor de ani şi deci memoria indelebilă a forţelor puternice care au modelat-o. Anumite cristale au fost
submise la presiuni enorme, altele au apărut în cavităţi subterane de mare adâncime, unele s-au dezvoltat în straturi, iar altele s-au format picătură
cu picătură. Indiferent de forma lor, structura lor cristalină poate absorbi, conserva, concentra şi emite energie, mai ales în spectrul frecvenţelor
electromagnetice.

REŢEAUA CRISTALINĂ

Datorită impurităţilor chimice, a radiaţiilor, a emisiilor terestre şi solare, a formării lor specifice, fiecare tip de cristal este dotat cu o „notă”
caracteristică. Format dintr-un număr impresionant de minerale, un cristal este definit de structura sa internă – o reţea atomică ordonată şi
recurentă, specifică. Fie că e mare sau mic, un cristal va avea exact aceeaşi structură internă, vizibilă la microscop. Această reţea geometrică particulară permite identificarea cristalelor – de exemplu, anumite cristale, precum aragonitul, prezintă culori şi forme foarte diferite care, la prima vedere, nu par a avea nimic în comun. Având aceeaşi structură internă, ele aparţin unei singure categorii. Această structură este crucială în clasificarea cristalelor, şi nu mineralul sau mineralele care intră în compoziţia lor. In anumite cazuri, conţinutul de minerale diferă foarte puţin, determinând culorile proprii unui anumit
tip de cristal. In timp ce mai multe cristale sunt formate din acelaşi mineral sau combinaţie de minerale, fiecare tip are un sistem de cristalizare propriu. Cristalul este simetric de-a lungul unei axe. Planurile exterioare regulate sunt expresia ordinii sale interioare. Fiecare pereche de faţete prezintă exact aceleaşi unghiuri. Această structură internă cristalină este imuabilă. Cristalele se formează plecând de la una din cele sapte forme geometrice fundamentale: triunghi, pătrat, dreptunghi, hexagon, romb, paralelogram sau trapez. Aceste forme se ordonează într-un anumit număr de tipuri cristaline, având nume generice ce evocă geometria lor internă. Asa cum sugerează numele, un cristal hexagonal este constituit din hexagoane ce formează o structură tridimensională. Un ansamblu de pătrate alcătuieşte un cristal cubic, triunghiurile formează un cristal romboedric, dreptunghiurile un
cristal tetragonal, romburile un cristal ortorombic, trapezele un cristal tridinic, iar paralelogramele un cristal monodinic. Forma exterioară a cristalului nu reflectă neapărat structura sa internă. Atomii, elementele constitutive ale unui cristal, sunt formate din particule care se învârt în jurul unui nucleu printr-o mişcare continuă. In ciuda aparenţei sale calme, cristalul este de fapt o masă moleculară în efervescenţă, vibrând la o anumită frecvenţă.  Iata ce conferă unui cristal energie.
SCOARŢA TERESTRĂ
Pământul era la origine un vârtej gazos, din care s-a format apoi un nucleu solid, care s-a contractat într-o minge incandescentă. Progresiv, de-a lungul erelor, un strat subţire din această magmă în fuziune s-a răcit până la formarea unei scoarţe – învelişul terestru. Sub acest strat subţire, magma fierbinte, bogată în minerale, continuă să fiarbă şi să dea naştere la noi cristale.

Anumite cristale, precum cuarţul, se formează plecând de la gaze fierbinţi şi minerale lichide din centrul Pământului. Supraîncălzite, ele urcă la suprafaţă, fiind propulsate de forţele generate de mişcarea plăcilor terestre. Pe măsură ce gazele penetrează scoarţa terestră şi întâlnesc roci solide, ele se răcesc şi se solidifică, proces care poate fi îndelungat sau foarte rapid şi violent. Dacă procesul este relativ lent sau dacă se derulează într-o bulă gazoasă, vor apărea cristale mari. Dacă procesul este rapid, cristalele sunt mici. Dacă procesul se opreşte şi apoi reîncepe, este posibil să se formeze cristale „fantomă” sau autovindecătoare. Dacă procesul este extrem de rapid, nu apar cristale, ci o substanţă asemănătoare sticlei, obsidianul. Cristale precum aventurinul sau peridotul iau naştere la temperaturi ridicate din magma lichidă. Altele, precum topazul şi turmalina, se formează când gazele penetrează rocile pe care le întâlnesc. Unele cristale se formează când magma se răceşte suficient pentru a permite condensarea vaporilor de apă.  Soluţia rezultată, bogată în minerale, produce cristale precum aragonitul şi kunzitul. Când penetrează prin fisurile rocilor cu care intră în contact, această soluţie se răceşte foarte lent formând cristale mari şi geode precum calcedonia şi ametistul. Cristale precum granatul se formează la adâncime, când mineralele se topesc şi apoi recristalizează sub o presiune imensă şi o căldură extremă. Este cazul cristalelor metamorfice, la care o transformare chimică a modificat matricea iniţială. Calcitul şi alte cristale sedimentare sunt rezultatul unui proces de eroziune. Rocile de la suprafaţă se sparg, mineralizând apa. Astfel se formează noi cristale sau are loc o fuziune a mineralelor. Acest gen de cristale cresc în straturi într-o matrice. Textura lor este în general mai fină. Aceste cristale rămân adesea ataşate pe baza pe care au luat naştere sau sunt topite într-un conglomerat.

Anunțuri

3 gânduri despre „Generalitati asupra cristalelor

  1. Salut,
    Tot gasesc peste tot, pe tot felul de siteuri si bloguri diferite metode re purificare si incarcare a pietrelor.
    Eu sunt de parere ca odata ce strangi o colectie relativ mare de pietre e cam incomod sa stai si sa le purifici pe fiecare in felul ei, ca sa nu mai zic ca la cate sunt iti mai scapa unele particularitati ale lor.
    Intrebarea mea este: pot sa le purific pe toate cu o metoda comuna ca sa zic asa?
    In alta ordine de idei cand vine vorba de incarcat eu zic ca este de ajuns sa iti transmiti gandurile tale asupra lor pentru a impregna energia vitala functionarii lor. Zi-mi daca am dreptate te rog.

    Apreciază

    • Salut, Balerka Xsj!

      Sunt intru totul de acord cu tine! Este suficient sa transmiti gandurile tale asupra cristalelelor, mineralelor, pietrelor pentru a impregna energia vitala functionarii acestora.
      Cand sunt multe, se ajuta unele pe altele sa se incarce si descarce, facandu-se intre ele un schimb de energii pe care nici nu le banuim.
      Insa, in cazul in care vrei sa meditezi cu o anumita piatra din cele care au ajuns in jurul tau, sau pur si simplu vrei sa o pui sub perna si atat, atunci ar fi bine macar sa o speli sub jet de apa si sa vizualizezi purificarea acesteia.
      Nu sunt de acord cu formulari de genul „trebuie sa!”, insa pietrele sunt ca un burete energetic si ele ajuta neconditionat pe oricine intra in contact cu ele, si nu neaparat fizic.
      Asadar e bine ca inainte de a pleca intr-o incursiune a propriului sine, ajutati de un cristal, un mineral sau de o piatra, sa le purificam, pentru a nu fi deranjati de energia celui ajutat inaintea noastra. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: